Lumini şi umbre

Atunci când sistemul automat de expunere al camerei foto digitale este depăşit de situaţie, este timpul ca Photoshop să intre în scenă. Cu ajutorul a trei trucuri simple daţi imaginilor profunzimea necesară şi scoateţi din umbră detaliile importante.

intro

Prea des imagini care la fotografiere păreau să promită ajung, după evaluarea pe ecranul calculatorului, în coşul de gunoi digital. Numai conţinutul fotografiei, aşadar subiectul însuşi, poate salva instantaneul de „moartea prin ştergere”. Majoritatea fotografilor amatori suferă din cauza imaginilor mult mai întunecate decât credeau că le-au imortalizat. Nu disperaţi, însă, cu ajutorul celor trei funcţii explicate în continuare, subiectele dumneavoastră atât de mult căutate pot fi din nou scoase la lumină. Citește mai mult din acest articol

Cum să realizezi fotografii bune pe timp de noapte

Pozele făcute noaptea pe stradă sau cele realizate în camere slab iluminate sunt un adevărat coşmar pentru amatori, chiar şi în cazul celor cu aparate mai sofisticate. Fără un minim de accesorii şi fără setări corespunzătoare, este aproape imposibil să scoţi fotografii acceptabile în condiţiile de mai sus. Vestea bună? Investiţia în echipamente este relativ mică, iar setările sunt uşor de făcut.

Pentru rezultate bune şi foarte bune recomandăm un DSLR, dar e bine de ştiut că şi o cameră compactă cu un senzor măricel (>1/2.3 inch) şi cu setări manuale de ISO, diafragmă şi timp de expunere, poate oferi o calitate decentă.

Orice ai alege (compactă sau DSLR), accesoriul care nu trebuie să-ţi lipsească pe timp de noapte este monopiedul sau trepiedul. Monopiedul este mai uşor de transportat şi îţi oferă o mobilitate superioară când fotografiezi, dar comparat cu un trepied nu are aceeaşi stabilitate.

Astfel, dacă obişnuieşti să fotografiezi peisaje dintr-un punct fix, un trepied este soluţia. Dacă te deplasezi mult şi preferi să urmăreşti subiectul, alege monopiedul. În ambele cazuri, verifică înainte de achiziţie greutatea maximă suportată – monopiedele ieftine nu suportă mai mult de 1 Kg, iar trepiedele ieftine sunt fragile şi prost construite. Iată două exemple de monopiede şi trepiede accesibile şi bine construite.

Citește mai mult din acest articol

Fotografia de peisaj

Fotografia de peisaj este foarte populara si in acelasi timp la indemana. Totusi, pentru a realiza fotografii de peisaj cu adevarat reusite este nevoie de o serie de cunostinte, experienta, rabdare, perseverenta si nu in ultimul rand, un echipament adecvat. Acest tutorial de foto prezinta principalele reguli ale fotografie de peisaj si ofera sfaturi, trucuri precum si notiuni tehnice legate de acest gen de fotografie.

Exista trei stiluri de fotografie de peisaj recunoscute in prezent: reprezentational, impresionist si abstract.

Stilul reprezentational, sau descriptiv, se caracterizeaza prin realizare de fotografii care prezinta peisajul in cel mai natural si realistic mod, asa cum apare el in natura, fara artificii si manipulari vizuale. Realizarea unor astfel de fotografii nu este deloc simpla, fiind necesara o atentie sporita la detalii, cunostinte de reguli de compozitie in fotografie si notiuni de tehnica fotografica. Lumina, momentul zilei si conditiile climatice sunt esentiale pentru o fotografie reusita.

Stilul impresionist consta in folosirea unor tehnici care rezulta in realizarea unor fotografii cu aspect diferit de cel natural. Imaginile obtinute nu mai seamana asa mult cu realitatea, au un caracter mai suprarealist, mai vag. Privitorului i se transmite “impresia” unui peisaj mai degraba decat reproducerea clara si reala a unuia.

Stilul abstract este stilul in care elementele naturale ale peisajului sunt astfel aranjate in fotografie incat devin (aproape) de nerecunoscut. Peisajul este descompus practic in elemente grafice aranjate astfel incat sa sporeasca valoarea compozitionala a imaginii. Formele si texturile devin prioritare, elementele pot fi alaturate pentru comparatie sau in contrast, izolate prin apropiere extrema (close-up sau macro), reduse la siluete, etc.

Lumina in fotografia de peisaj

Calitatea luminii este esentiala pentru obtinerea unei fotografii de peisaj reusite. Cel mai bun moment al zilei, pentru o lumina remarcabila, este fie dimineata devreme, fie seara chiar inainte de apus. Se spune ca lumina ideala este atunci cand umbra unui obiect depaseste lungimea obiectului respectiv. Cauta si momente dramatice cum ar fi lumina filtrata printre nori inaintea unei furtuni. Vremea nefavorabila poate aduce adesea rezultate bune, daca ai rabdare, vezi de exemplu curcubeul care apare dupa ploaie si care poate da un plus de interes unui peisaj. Nu folosi blitul in cazul peisajelor, cu exceptia momentelor inc are doresti sa luminezi in mod deosebit un elemet din apropiere.

Atentie la elementele din cadru

Fotografia de peisaj - tutorial foto
© Vladvitek | Dreamstime.com

In general un peisaj consta in reprezentarea unor elemente din plan departat (ex. un varf de munte), dar nu subestimati importanta elemetelor aflate in apropiere. Un elemet din planul apropiat, bine ales si incadrat corect, ajuta la aspectul scenei si ofera iluzia de tri-dimensionalitate. Incadreaza imagine in asa fel incat sa existe un centru de interes, un obiect/element care sa atraga privirea celui care priveste fotografia. De cele mai multe ori, acest element de interes se plaseaza in afara centrului cadrului foto (vezi tutorialul Reguli de compozitie in fotografie). Linia orizontului se plaseaza, in mod ideal, la o treime de marginea de jos sau de sus a fotografiei. Intotdeauna asigura-te ca linia orizontului este perfect orizontala! Uita-te dupa elemente ciudate, neobisnuite (cum ar fi un trunchi de copac distorsionat) si adauga-le in fotografie. Dar fi atent si la elemente care nu au ce cauta intr-o fotografie de peisaj si elimina-le (cum ar fi gunoaie, cabluri, stalpi de telegraf, etc.). Elementele repetitive pot da un plus fotografiei. In plus reflexiile in apa unui lac (de exemplu) au un mare impact vizual. Cauta aceste elemente in peisaj si adauga-le compozitiei tale. Nu te apuca direct de fotografiat, rezerva-ti cateva clipe sa admiri peisajul incearca sa identifici cadrele interesante, misca-te intr-o parte sau alta pentru a modifica perspectiva.

Foloseste un trepied

Pentru rezultate exceptionale foloseste un trepied in fotografia de peisaj. Asta te va ajuta sa obtii imagini clare in conditii de luminozitate slaba. In plus, daca lumina este slaba, poti folosi o valoare ISO mai mare pentru a obtine expunerea corecta, ai grija insa sa nu cresti valoarea ISO atat de mult incat zgomotul de imagine sa afecteze vizibil calitatea fotografiei. Citeste mai mult despre bazele expunerii in fotografie, aici. Fotografia de peisaj se preteaza bine realizarii unor panorame si trepiedul iti va fi de real folos daca te hotarasti sa faci o panorama. In acest scop realizezi mai multe cadre, cu aceleasi setari ale aparatului, avand o mica portiune care sa se suprapuna in fiecare fotografie si apoi le “lipesti” folosind un soft precum Adobe Photoshop. Vezi aici cum sa realizezi o panorama in Adobe Photoshop.

Setarile aparatului foto

Fotografia de peisaj - tutorial foto
© Petr Jilek | Dreamstime.com

Poate cea mai importanta setare in fotografia de peisaj este deschiderea aperturii. In primul rand trebuie sa te hotarasti ce parti din peisaj vrei sa fie clare in imagine. Foloseste o valoare F mica (ex. F/2.8) daca vrei o profunzime de camp mica, pentru a izola un anumit elemet din cadru, sau una mare pentru a avea toate elemetele din fotografie cat mai clare. De cele mai multe ori, in fotografia de peisaj, se doreste o profunzime de camp mare astfel incat atat elemetele din apropiere cat si cele indepartate sa apara clare in imagine (vezi fotografi alaturata), asa ca se foloseste cel putin F/8. Valoarea ISO se recomanda sa fie cat mai mica dar acest lucru atrage dupa sine un timp de expunere mai lung ceea ce creste riscul de obtinere a imaginilor blurate (“miscate”). Un trepied te poate ajuta in acest sens, eliminand riscul miscarii aparatului. Un timp de expunere lung are si avantaje si este chiar dorit, de multe ori, in fotografia de peisaj. De exemplu o apa curgatoare fotografiata cu un timp de expunere lung (de ex. 1 sau 2 secunde) va rezulta in obtinerea unui aspect blurat, “moale”, diafan, ireal. Acest aspect este valabil si pentru alte elemete aflate in miscare intr-un peisaj: norii, ramuri miscate de vant, valuri, etc. Daca lumina este prea puternica si nu permite utilizarea unui timp de expunere lung, se pot folosi filtre speciale, de densitate neutra.

Echipament recomandat pentru fotografia de peisaj

Obiective de calitate, cele mai utilizate in fotografia de peisaj fiind obiectivele wide-angle. Nici obiectivele zoom nu sunt de neglijat, deoarece modificarea distantei focale permite alterarea perspectivei si apropierea unor elemente aflate la distanta. De cele mai multe ori un obiectiv care acopera intervalul 24 – 70 mm ar trebui sa fie suficient pentru majoritatea situatiilor. Este recomandata o geanta sau un rucsac foto rezistent si impermeabil care sa protejeze echipamentul de conditiile naturale de multe ori nefavorabile asociate fotografiei de peisaj. Filtrele pot ajuta foarte mult la obtinerea unei fotografii memorabile: poti folosi filtre de polarizare pentru a intensifica culorile sau cerul, filtre de densitate neutra sau filtre gradate, dar si filtre colorate in functie de efectul dorit. Nu uita de trepied, asa cum am vorbit mai sus. In plus este foarte utila si o telecomanda care sa permita declansarea fara atingerea aparatului foto. Evident exista si varianta ieftina care consta in setarea camerei pe self-timer.

sursa:zona-foto.com

5 trucuri pentru a îmbunătăţi pozele nereuşite

Să recunoaştem, majoritatea dintre noi nu suntem fotografi şi de cele mai multe ori ne confruntăm cu situaţia inversă în care trebuie să retuşăm o poză nereuşită, să o aducem la un nivel acceptabil de calitate. Se întâmplă deseori, nu neapărat din cauza nepriceperii noastre ci mai degrabă din cauza condiţiilor slabe de iluminare şi a aparatului nu foarte performant, a timpului scurt pe care îl avem la dispoziţie pentru a surprinde o ipostază şi a subiecţilor sau obiectelor nedorite care apar în cadru.

O poză cu cel puţin două probleme

Red eye removal

Una dintre cele mai frecvente probleme la fotografierea cu bliţul, pe întuneric sau în lumină slabă, este efectul “Red Eye” (ochi roşii), urmare a faptului că lumina este foarte rapidă şi intensă, iar pupilele nu apucă să se închidă. Acestea, fiind dilatate (fenomen natural în condiţii slabe de iluminare sau întuneric), lasă întreaga lumină să se reflecte pe retină, de unde senzorul o captează. Culoarea roşie apare deoarece retina este puternic vascularizată.

Pe cât de deranjant este efectul, pe atât de uşor se poate înlătura. Alegem Red Eye Removal din bara de unelte şi selectăm zona cu pricina sau pur şi simplu dăm click pe zona afectată.

Ochii roşii au dispărut

Clone stamp tool

Se foloseşte frecvent la acoperirea unor zone nedorite, selectând iniţial un punct de referinţă (sursă). Selecţia se face prin combinaţia Alt+Click stânga. Pe măsură ce muţi cursorul, zona de destinaţie este acoperită cu conţinutul corespunzător deplasării efectuate din punctul sursă. În imaginea de mai jos, am decis să elimin subiectul din cadru clonând peste el detalii din zonele învecinate. Sigur, fiind un fundal aproape uniform, ar fi mers mai simplu cu clasicul Brush Tool. Dar acesta nu este eficient în situaţiile în care ai o sumedenie de nuanţe şi detalii.

Healing brush tool

Seamănă oarecum cu instrumentul de clonare, doar că aici punctul sursă este luat automat din zonele învecinate. În practică, acest instrument se foloseşte des la prelucrarea portretelor, când subiectul are pe faţă diverşi “paraziţi”: o musculiţă, o urmă de la machiaj etc.

Atât Clone cât şi Healing Brush tool se regăsesc în bara de unelte. Pentru o utilizare eficientă, setaţi diametrul punctului de referinţă (brush master diameter) şi presiunea cu care apăsaţi (brush hardness) în funcţie de suprafaţa pe care doriţi să o acoperiţi. Dacă aveţi de ascuns detalii fine, alegeţi un diametru mic şi o presiune scăzută, în caz contrar setaţi valori mari.

A dispărut şi paharul

Pentru reducerea zgomotului din imagine (Noise Reduction) am ales o altă fotografie mai relevantă.

O poză zgomotoasă, deşi e doar ISO 400

Reducerea zgomotului din imagine

Filter -> Noise -> Reduce Noise

sau

Filter -> Noise -> Despeckle

Aparatele compacte şi telefoanele cu cameră dau rezultate dezamăgitoare în condiţii de iluminare slabă, în special din cauza senzorului mic şi a obiectivelor slabe. Pentru a capta lumina ambientală corespunzătoare (sau a obţine chiar o amplificare) la un timp de expunere destul de mic, trebuie mărită sensibilitatea senzorului (valoarea ISO). De aici rezultă neplăcutul zgomot din imagine care poate fi ulterior eliminat utilizând filtrul Reduce Noise. Reţineţi însă că astfel se pierd detaliile din fotografie, deci o utilizare excesivă nu este recomandată. Încercaţi să găsiţi un balans optim zgomot / detalii. Există şi alte unelte similare gen Despeckle, dar în acest caz totul se face automat, pe baza unei analize de ansamblu a imaginii.

După aplicarea filtrelor, zgomotul a fost redus, dar s-au pierdut detalii

Radial Blur

Când pozele sunt mult prea mişcate şi niciun instrument nu le atenuează efectul accentuat de “blur”, există o soluţie bazată pe zicala “învinge-ţi adversarul cu propria lui armă”. Radial Blur creează un cadru dinamic, foarte spectaculos în anumite situaţii. Iată un exemplu mai jos.

Radial Blur aplicat

Sigur, toate aceste instrumente pot fi combinate, dacă e cazul, cu cele descrise în articolul “5 paşi prin care îţi transformi în vederi pozele din concediu”: Levels (ajustarea nivelelor de culoare), accentuarea detaliilor (Sharpen / Smart Sharpen), ajustarea contrastului / luminozităţii (Brightness / Contrast) sau decuparea (Crop tool).

sursa: go4it.ro

5 paşi prin care îţi transformi în vederi pozele din concediu

Pozele din concediu nu se rezumă doar la grupul vesel alături de care ţi-ai petrecut timpul. Majoritatea ne dorim şi câteva amintiri frumoase legate de obiectivele sau peisajele pe care le-am admirat. Ai fi uimit să vezi cât de simplu poţi realiza o vedere , fără să ai mari cunoştinţe de fotografiere şi editare. Trebuie doar să ţii cont de câteva sfaturi şi să urmezi apoi paşii necesari editării.

Poza originală, neatinsă

Poza originală: Aperture Priority, F8, 1/500″, ISO 200, White Balance Sunny, 6.6 MB. Vom accentua culorile şi detaliile, vom elimina subiectul nedorit şi o vom redimensiona pentru a ocupa mai puţin, păstrând totuşi suficienţi megapixeli pentru o printare pe hârtie de 10 x 15 mm sau pentru a o folosi drept wallpaper.

Când fotografiezi

  • Încearcă să te poziţionezi la o distanţă optimă de subiect: nici prea departe ca să pierzi detaliile şi nici foarte aproape ca să nu încapă în cadru sau să pară decupat dintr-un cine ştie ce alt context;
  • Alege unghiul potrivit de fotografiere , unul care să pună în valoare subiectul. Spre exemplu, Sfinxul din imagine, dacă ar fi fost pozat dintr-un alt unghi, ar fi părut o simplă stâncă;
  • Evită să fotografiezi cu soarele în faţă;
  • Evită subiecţii care nu au legătură cu obiectivul pe care vrei să-l imortalizezi. În cazul de faţă, am încercat pe cât posibil să fotografiez Sfinxul singur, dar din cauză că foarte mulţi turişti se înghesuiau să se pozeze lângă el, abia am reuşit să surprind acest cadru. Observaţi domnişoara din dreapta care nu are ce căuta într-o astfel de fotografie. Staţi liniştiţi, vom scăpa de ea la post-procesare.

La o primă analiză, exceptând intrusul din imagine, poza pare destul de reuşită. Poate deveni însă una excelentă, una care să concureze cu vederile ce se vând pe bani în staţiunile turistice. Sau, de ce nu, un superb wallpaper. Pentru aceasta însă, avem nevoie de câteva ajustări. Am ales un software care nu mai are nevoie de nicio prezentare: Adobe Photoshop.

Când editezi

1. Ajustează canalele de culoare RGB (Levels)

Image -> Adjustments -> Levels

Este una dintre cele mai importante operaţiuni pentru că, de foarte multe ori, din cauza surselor nu tocmai optime de iluminare, nivelul canalelor de culoare este defectuos.

Un reglaj optim înseamnă să încadrăm histograma între cele două săgeţi care reprezintă tonurile de negru şi alb. În cazul de faţă, putem spune că nivelul implicit este destul de bun, dar merge un pic ajustat pentru a întuneca puţin imaginea şi a accentua albastrul cerului.

Level Adjustment Pasul 1

Histograma originală şi cea ajustată

2. Accentuarea detaliilor şi reducerea efectului de Blur (Smart Sharpen)

Filter -> Sharpen -> Smart sharpen

Funcţia Smart Sharpen accentuează detaliile şi reduce efectul de Blur.

Smart Sharpen Pasul 2

3. Modificarea contrastului şi a luminozităţii

Image -> Adjustments -> Brightness/Contrast

O poză cu un contrast mai ridicat este mult mai atractivă decât una ştearsă. Totuşi, un contrast exagerat “arde” imaginea. Reglaţi după ochi, având în vedere să nu denaturaţi culorile.

Brightness/Contrast Pasul 3

4. Decuparea şi eliminarea subiecţilor nedoriţi (Crop)

Crop Tool (tasta C)

Această unealtă ne ajută să încadrăm mai bine imaginea şi să lăsăm deoparte elementele nedorite. Totodată, putem specifica rezoluţia la care să se decupeze poza. Am ales rezoluţia de 1920 x 1440 pixeli (raport 4:3), pentru a păstra aspectul nativ al imaginii.

Dacă vrem să o printăm pe hârtie, ar trebui să alegem un raport de 3:2 (1920 x 1080 pixeli), iar dacă ne gândim să o punem ca wallpaper pe un monitor wide, aspectul recomandat este de 16:9 (1920 x 1080 pixeli). În fine, cei ce vor să-şi facă un tablou A4 sau chiar mai mare, ar fi bine să aleagă o rezoluţie cât mai apropiată de cea originală.

Crop Pasul 4

5. Punerea imaginii într-un chenar (Canvas)

Image -> Canvas Size

Alegem un chenar cu grosimea de 50 de pixeli pe care îi adăugăm la rezoluţia imaginii. Personal, recomand un chenar negru căci acesta dă un plus de farmec imaginii. În plus, permite o eventuală semnătură a autorului fără să acopere detaliile din poză. Este o măsură mult mai elegantă decât să stricaţi fotografia punând watermark-ul direct pe ea.

Canvas Pasul 5

Comparaţie poză iniţială – rezultat final

Comparaţie

Ţineţi cont că aceşti paşi sunt suficienţi doar dacă poza originală a fost realizată cât de cât cu grijă, adică dacă s-au respectat cele câteva reguli de fotografiere descrise la început.

Va urma şi un articol în care vă vom arăta cum să îmbunătăţiţi o fotografie ratată, dar care totuşi conţine detalii importante.

sursa: go4it.ro

Fotografia de iarna – sfaturi si trucuri

Iarna este un anotimp foarte fotogenic, care ofera numeroase oportunitati fotografului in cautare de subiecte. Fotografia de iarna poate fi insa dificila. De cele mai multe ori, fotografia unui peisaj acoperit de zapada va iesi subexpusa in lipsa cunoasterii anumitor reguli. Acest tutorial descrie principiile care guverneaza fotografia de iarna si ofera cateva sfaturi si trucuri.

Setarea expunerii
Principala problema in cazul fotografiei de iarna o constituie faptul ca sistemul de masurare a expunerii al aparatului foto este “pacalit” de cantitatea mare de lumina dintr-un cadru plin de zapada. In general, sistemul de masurare citeste zapada ca fiind un anumit ton de gri (18% de cele mai multe ori) si astfel, in fotografie albul va iesi de fapt gri (vezi cele doua fotografii de mai jos). Pentru a evita acest inconvenient, expunerea trebuie compensata cu +1 sau +2 stopuri. O alta solutie, nu la indemana tuturor, o constituie setarea expunerii cu ajutorul unui card gri. Asadar, evita setarea aparatului foto pe “Auto” pentru ca sansele sa obtii o expunere corecta daca fotografiezi un cadru cu multa zapada, sunt mici. Supra-expune manual cu +1 sau +2 stopuri, sau chiar mai mult daca este cazul (fa cateva fotografii cu compensare diferita a expunerii si vezi care iese mai bine pentru a alege setarea corecta). Recomand calduros sa folosesti modul braketing cand fotografiezi, pentru a preveni erorile de expunere.

Lucrurile se schimba insa daca vrei sa fotografiezi o persoana sau un alt subiect aflat in zapada. Corectia expunerii in plus, asa cum am descris mai sus, va supraexpune subiectul. In acest caz, trebuie sa decizi ce este mai important in cadrul respectiv persoana/obiectul sau zapada? Daca vrei sa faci un portret (de exemplu) atunci expune fotografia in asa fel incat sa obtii tonurile naturale ale fetei subiectului si uita de regula cu supraexpunerea pentru zapada. Daca nu reusesti sa masori expunerea pe subiect (de exemplu atunci cand subiectul tau se deplaseaza rapid pe schi sau cu sania), masoara expunera pe propria ta piele, pe mana (fara manusa, bineinteles) si pastreaza setarile pentru fotografia propriu-zisa. Atata timp cat conditiile de luminozitate si tonul pielii sunt similare cu ale subiectului, vei obtine o fotografie reusita.

Expunere incorecta

Expunere corecta (cadru supra-expus pentru a obtine culoarea alba a zapezii)

Textura zapezii
Un alt aspect important in cazul fotografiei de iarna il reprezinta textura zapezii. Daca fotografia este realizata intr-o zi innorata, lumina va fi “plata” si nu se va evidentia textura. Este nevoie de o iluminare laterala, care sa creeze umbre pentru a obtine o textura si o suprafata interesanta. Lumina poate fi naturala sau artificiala, atentie insa la setarea balansului de alb in cazul luminii artificiale. De obicei cele mai bune momente ale zilei pentru fotografie sunt dimineata devreme si dupa-amiaza tarziu.

sursa: zona-foto.com

Fotografia wildlife, cum sa fotografiezi animale

Animalele sunt printre cele mai placute subiecte fotografice dar, in acelasi timp, si printre cele mai dificile. Cel mai potrivit loc pentru fotografierea animalelor este in salbaticie, in mediul lor natural. Avand in vedere ca acest lucru nu este intotdeauna posibil, chiar si o gradina zoologica este foarte potrivita in acest scop. Acest tutorial descrie principalele aspecte ale fotografiei wildlife.

Apropie-te si rabdare!

Apropie-te cat mai mult de subiect. Animalele sunt foarte sensibile la forma umana dar se sperie mai greu de vehicule. Asadar, in anumite cazuri te poti apropia mai mult de un animal cu masina si in plus, esti astfel mai in siguranta. Evident, asta depinde de animal, unele specii sunt foarte precaute si dispar imediat ce o persoana sau un vehicul se apropie.

Fotografia wildlife necesita o doza mare de rabdare. Adesea, animalul urmarit nu face nimic interesant timp indelungat sau se afla intr-o pozitie/locatie nepotrivita. Studiaza comportamentul subiectului tau si incearca sa-i anticipezi miscarile.

Cunoaste-ti subiectul

Este una din principalele cerinte ale fotografului de wildlife serios. Citeste sau vorbeste cu experti despre specia pe care vrei sa o fotografiezi. Afla cand este activ animalul respectiv, detalii despre comportament, zonele in care poate fi gasit si cat mai multe alte informatii. Anumite cunostinte le capeti din experienta. In timp, vei afla mai multe despre atitudinea subiectului tau preferat dupa cateva sedinte foto, iar aceste informatii iti vor fi foarte utile pe viitor.

Echipament

Este evident ca principala cerinta pentru fotografia wildllife o reprezinta un obiectiv cu distanta focala mare. In majoritatea cazurilor nu te poti apropia foarte mult de animale, asa ca ai nevoie de un zoom puternic. Probabil un 500mm ar fi excelent dar si un obiectiv care ajunge la 300mm este bun. In plus, poti folosi un adaptor care sa extinda distanta focala a obiectivului, dar asta inseamna un oarecare compromis in ceea ce priveste calitatea imaginii.

Daca subiectul pe care in fotografiezi este foarte mic (insecte, de exemplu) atunci ai nevoie de un obiectiv macro sau de un aparat foto compact cu posibilitati macro cat mai bune.

Daca esti hotarat sa iei in serios fotografia wildlife, atunci va trebui sa investesti, la un moment dat, intr-un aparat foto SLR. Adauga la acesta obiectivele de care ai nevoie (in functie de interesele tale) si vei obtine calitatea pe care aparatele foto compacte nu o pot oferi.

sursa: zona-foto.com

Fotografia Macro pe intelesul tuturor

Fotografia macro este gen de fotografie foarte indragit. Era digitala a facut fotografia macro mult mai accesibila publicului larg. Fotografia macro permite realizarea unor imagini detaliate cu raport 1:1, adica imaginea are aceleasi dimensiuni ca si subiectul fotografiat. Acest tutorial explica principiile din spatele fotografiei macro, echipamentul necesar si ofera sfaturi si trucuri pentru obtinerea unor fotografii mai bune. Tehnica macro este folosita in special pentru fotografia de natura, pentru a observa detalii ale plantelor, animalelor sau obiectelor fotografiate, greu de observant in mod normal.

Profunzimea de camp

Una dintre provocarile fotografiei macro o reprezinta profunzimea de camp care poate fi, la distante mici intre obiectiv si subiect, extreme de redusa (vezi fotografia de mai jos). De multe ori, folosirea unei diafragme deschisa la maximum (de exemplu f/2.8) nu este posbila in cazul in care vrei sa obtii un subiect clar focalizat in fotografie. Una dintre posibilele solutii o reprezinta folosirea unui trepied, care sa permita utilizarea unui timp de expunere mai lung, dar aceasta posbilitate este conditionata de prezenta unui subiect static. In conditii bune de luminozitate, problema este mai usor de rezolvat. Lumina poate fi naturala (o zi insorita) sau artificiala, de la un blitz. Daca lumina iti permite, inchide diafragma cat mai mult posibil (de exemplu, f/22). Chiar si asa vei constata ca uneori subiectul nu este in intregime focalizat. Asadar, vei fi adesea nevoit sa decizi care parte a subiectului este cea mai importanta si focalizeaza astfel incat acea regiune sa fie clara in fotografia finala. De multe ori profunzimea mica de camp este de dorit si induce un efect interesant.

Avand o profunzime de camp mica, in jur de 1 – 5 mm, pozitionarea camerei foto si focalizarea devin foarte importante. In cazul utilizarii unui trepied este recomandat sa folosesti adaptoare pentru focalizarea macro. Acestea sunt dispozitive care se ataseaza la trepied si permit corectarea fina a pozitie camerei foto si obiectivului (vezi aici un exemplu). Trepiedul in sine nu permite un control atat de fin ci este folosit pentru pozitionarea initiala, “bruta” a camerei foto.

Expunerea

Asa cum am mentionat si mai sus, se recomanda ca diafragama sa fie cat mai inchisa posibil (numar f cat mai mare). Aceasta este principala regula de care trebuie sa tii cont in fotografia macro, din cauza profunzimii de camp foarte mici. Atunci cand folosesti un obiectiv macro 1:1 exista o diferenta intre valoarea diafragmei setata de utilizator si valoarea efectiva (reala) a diafragmei. De exemplu o setare f/22 pe obiectiv reprezinta o apertura efectiva de f/45, ceea ce inseamna o cantitate mult mai mica de lumina. Aparatele foto Nikon calculeaza automat si afiseaza valoarea efectiva a diafragmei in functie de apertura aleasa de utilizator. O valoare ISO (sensibilitatea la lumina) ridicata poate fi de ajutor pentru ca iti permite sa inchizi si mai mult diafragama fara sa subexpui fotografia. Ai grija insa, valori ISO prea mari induc zgomot de imagine care poate fi deranjant. Viteza de declansare poate varia in functie de subiectul fotografiat. In cazul unui subiect in miscare, precum o insecta in zbor, esti constrans sa foloseti o viteza mare de declansare (de exemplu 1/200 secunde), pentru a obtine o imagine clara. In schimb, daca fotografiezi ceva static, poti reduce viteza, ai grija insa sub 1/50 devine necesara folosirea unui trepied pentru a evita miscarea camerei foto in timpul declansarii.

Balansul de alb este, de asemenea, important. O setare corecta a balansului de alb asigura obtinerea unor culori naturale, placute. Nu se recomanda folosirea unei setari automate. In ceea ce priveste modul de focalizare, de multe ori este mai usor sa lucrezi in mod manual. Modul auto-focus poate fi folosit, dar pot sa apara probleme datorita profunzimii de camp foarte mici. Pentru mai multe notiuni despre expunere citeste acest tutorial.

Aparatul foto

Camerele foto compacte din zilele noastre au capacitati marco remarcabile. Totusi, pentru rezultate deosebite este recomadat sa folosesti un aparat foto SLR cu obiectiv macro dedicat.

Obiective

In ceea ce priveste echipamentul, exista diferente in ceea ce priveste firma producatoare, atunci cand vine vorba de termenul “macro”. In prezent, este general acceptat ca un obiectiv macro este un obiectiv capabil sa produca o imagine cu raport 1:1 atunci cand este printata pe dimensiunea standard 10 x 15 cm. In realitate, aceste obiective necesita un raport de marire de doar 1:4, care este mai usor de realizat.

Daca te-ai hotarat sa achizitionezi un obiectiv macro este recomandat sa cumperi un obiectiv cu distanta focala fixa (obiective prime). Acest tip de obiective macro ofera o calitate a imaginii foarte buna, comparativ cu obiectivele macro cu zoom (care nici nu au o putere de magnificare la fel de mare). Cele mai bune obiective macro sunt considerate modelele Canon si Nikon cu distante focale fixe cuprinse intre 50mm si 200mm. Alege distanta focala in functie de necesitatile tale si de subiectele preferate. Daca vrei sa fotografiezi insecte, ai nevoie probabil de un obiectiv macro de 200mm care iti permite sa fotografiezi fara sa te apropii atat de mult incat subiectul tau sa-si ia zorul. Daca in schimb fotografiezi frecvent flori, obiecte statice, detali ale fetelor umane, etc, atunci te poate ajuta mai mult un obiectiv macro de 50mm.  Alti producatori de obiective macro fixe de calitate buna sunt Sigma, Tamron si Tokina. De asemenea, aceste modele sunt mai ieftine comparativ cu obiectivele echivalente de la Canon sau Nikon.

sursa: zona-foto.com

Distanta hiperfocala in fotografie

Distanta hiperfocala reprezinta distanta la care trebuie focalizat un obiectiv pentru ca toate obiectele din imagine, apropiate sau departate, sa fie clare in fotografie. Conceptul de distanta hiperfocala este important in special in fotografia de peisaj. Atunci cand focalizarea se realizeaza la distanta hiperfocala, profunzimea de camp este cuprinsa intre jumatatea distantei focale si infinit. Orice obiect aflat in acest interval va fi clar in fotografie.

Practic, la distanta hiperfocala se obtine cea mai mare profunzime de camp posibila, pentru o anumita diafragama si pentru o anumita distanta focala. O metoda bine cunoscuta de catre multi fotografi, pentru a maximiza profunzimea de camp, o reprezinta focalizarea la o distanta egala cu aproximativ o treime din scena fotografiata. Acest metoda permite intra-adevar obtinerea unor rezultate bune, insa nu este la fel de eficienta ca focalizarea la distanta hiperfocala.

Cum sa afli distanta focala

In primul rand trebuie sa stii exact ce diafraga vei folosi si la ce distanta focala vrei sa fotografiezi. Acesti parametrii sunt luati in calcul pentru a determina distanta hiperfocala. In cazul in care ai un obiectiv pe care sunt marcate numerele f si cu scala de distanta, atunci lucrurile sunt simple. Pozitioneaza indicatorul corespunzator numarului f pe care vrei sa-l folosesti sub simbolul pentru infinit de pe scala de distanta (figura 1). Astfel, obiectivul va fi focalizat la distanta hiperfocala pentru aceal numar f.

In cazul in care obiectivul nu are scala de distanta si numerele f marcate, exista doua variante. Prima, o reprezinta calculul manual al distantei hiperfocale. Daca iti mai aduci aminte ceva din matematica din scoala, atunci poti calcula distanta hiperfocala folosind urmatoarea formula:

Distanta hiperfocala in fotografie -tutorial foto
unde, H = distanta hiperfocala, d = distanta focala, f = numarul f si c = cercul de confuzie. Valoarea f, din formula, se calculeaza in felul urmator: f = 2i/2, unde i = 1, 2, 3,…etc pentru f/1.4, f/2, f/2.8… etc.
A doua varianta, probabil mult mai convenabila, consta in folosirea unui tabel, a unui ghid sau a unui soft pentru determinarea distantei hiperfocale. Aceste unelete te ajuta sa determini usor distanta hiperfocala pentru o diafraga si o distanta focala date. Recomand in acest scop softul DOFMaster depth of field calculator . Este gratuit si simplu de folosit. In plus, calculatorul poate fi printat si asamblat (conform instructiunilor din software) pentru a fi luat pe teren.

Pe teren

Odata stabilita distanta hiperfocala apare problema focalizarii obiectivului la acea distanta. Daca obiectivul are o scala de distanta, selecteaza distanta corecta pe scala. Daca acest lucru nu e posibil, incearca sa estimezi cat mai corect distanta. Daca nu esti sigur, focalizeaza putin mai departe decat distanta focala si apoi micsoreaza expunerea cu un stop. De exemplu, daca distanta hiperfocala este de 8 metri, focalizeaza undeva la 10 metri si apoi modifica diafragma de la f/11 la f/16 (de exemplu), ceea ce creste adancimea de camp. Pentru obiective wide-angle si normale, distanta hiperfocala este destul de aproape de camera, asa ca estimarea poate fi realizata usor. Asa cum am mentionat si mai sus, orice obiect aflat intre jumatatea distantei hiperfocale si infinit va fi clar focalizat in imaginea finala (figura 2).

Figura 2. Principiul distantei hiperfocale. Orice obiect aflat intre jumatatea distantei hiperfocale si infinit este clar in fotografie.

sursa: zona-foto.com

Simplitatea in fotografii

Multe dintre fotografiile pe care le facem sufera din cauza multitudinii de detalii incluse ajungand astfel sa fie foarte complexe cu prea multe puncte de interes.
Cand va pregatiti sa apasati pe declansator data viitoare incercati sa previzualizati fotografia si sa va intrebati daca o incadrare diferita ar putea indeparta unele elemente ce ar putea distrage privirea si ar pune mult mai bine in evidenta subiectul principal.
In multe cazuri folosirea unei taieri ulterioare (crop) sau incadrarea dintr-un unghi diferit ar putea sa aduca succesul in realizarea unei fotografii simple si clare.
Va propun cateva exemple pentru a intelege mai bine despre ce este vorba!

Million miles away

Patience Love me tender

sursa: exif.ro

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.